Grafenul
Grafenul este format dintr-un singur strat de atomi de carbon, dispuşi într-o structură hexagonală. Este extras din alotropul carbonului, grafitul. Cei care au reuşit pentru prima dată să-l izoleze, în urmă cu mai bine de 10 ani, au fost fizicienii de la Universitatea din Manchester, Marea Britanie.
Grafenul este un material descris ca fiind mai puternic decât oţelul. Proprietăţile sale spectaculoase au făcut ca specialiştii care au reuşit să-l obţină să fie răsplătiţi, în 2010, cu Premiul Nobel. Rezistenţa şi flexibilitatea excepţionale care-l caracterizează au condus la concepţia că acest material va influenţa semnificativ construcţiile şi arhitectura viitorului.
Investiţiile făcute de Guvernul Marii Britanii pentru a stimula cercetarea acestui material dovedesc aprecierea de care se bucură deja şi potenţialul demonstrat, de altfel, şi de capacitatea sa de a rezista la eroziunea acizilor puternici sau a alcalilor. Astfel, cei din Marea Britanie au alocat peste £60 milioane pentru a susţine studiile desfăşurate cu privire la Grafen, în plus, cercetătorii britanici de la Universitatea din Manchester au primit o bursă se £23 milioane de la Fondul European de Dezvoltare Regională.
Dacă cercetările cu privire la acest material par să fi prins avânt, nu acelaşi lucru se poate spune despre utilizarea propriu-zisă a grafenului în domeniul construcţiilor. Cei mai mari producători de grafen, nu pot încă să produsă suficient pentru ca acesta să poată fi folosit la scară largă în domeniul construcţiilor şi arhitecturii. Se aşteaptă pentru început să fie utilizat în domeniul tehnologiilor electronice, pentru produse cum sunt telefoanele mobile. În acest caz, grafenul ar putea fi utilizat pentru crearea ecranelor acestor dispozitive. Este, astfel, posibil să intre pe piaţă prin structuri ceva mai mici, înainte de a ajunge să înlocuiască în proiectele mari de construcţii (de la proiectele de case private, la proiectele de instituţii publice şi până la construcţiile civile de mari dimensiuni) oţelul structural.