Ce rol are un sistem de ventilație rezidențial?
_________________________________________
Noile reglementari și tendințe de a construi imobile eficiente energetic păstrează mult din energia clădirilor în interiorul acestora producând un efect pozitiv în bugetul beneficiarilor. Un efect secundar este faptul că imobilul fiind foarte bine izolat, nu mai lasă aerul să circule prin pereți.
Totuși, un schimb de aer într-o locuință este necesar întrucât în interior se desfășoară activități și locuiesc oameni care respiră oxigen și degajă dioxid de carbon. S-ar putea deschide ferestrele mai mult pentru o aerisire mai bună, dar atunci invităm aer rece de afară la interior și punem la îndoială tot procesul de izolare suplimentară realizat la construirea imobilului.
Sistemul de ventilație vine pentru a rezolva exact acest efect secundar. Este un sistem automat care evacuează aerul viciat (folosit) din interiorul casei, în același timp introducând aer proaspăt. Mai mult, pentru a nu răci casa pe timpul iernii, aerul introdus preia căldura aerului viciat (deja încălzit) printr-un schimbător de căldură (recuperator).
Componentele unui sistem de ventilație rezidențial
_________________________________________
Sistemul este cuprins din 2 componente principale: recuperatorul de căldură și infrastructura sistemului.
Recuperatorul de căldură sau centrala de ventilație este echipamentul ce conține în interiorul său schimbătorul de căldură, 2 ventilatoare, automatizare, senzori, preîncălzitor electric;
Infrastructura sistemului este partea de tubulatură, distribuitoare, plenumuri, grile, silențiatoare, elemente de prindere.
Cel mai întâlnit loc pentru amplasarea echipamentului de ventilație este în spațiul tehnic, deși acestea se pot monta și în dressing-uri, garaje, spații de locuit cu temperaturi de minim 12grade.
Cel mai întâlnit loc pentru amplasarea tubulaturilor este în spațiul din tavanul fals sau în interiorul șapei (acolo unde producătorul de tubulatură certifică o rezistență suficient de mare).
Ce trebuie să iau în calcul pentru a putea beneficia de un astfel de sistem?
_________________________________________
Aparatul necesită 1mp în spațiul tehnic. Pe înălțime, acesta va ocupa spațiul de la podea până la tavan, similar cu un dulap. O altă recomandare ar fi ca spațiul tehnic să aibă un perete exterior pentru a putea monta una dintre prizele de aer în acel perete. Distanța dintre cele 2 prize de aer trebuie să fie de minim 2,5m. Dacă peretele camerei centralei este mai mic, a 2a priză se poate face prin peretele altei încăperi. În dreptul echipamentului, trebuie lăsată o scurgere și o alimentare 220V.
Distribuitoarele se montează cel mai adesea pe tavanul spațiului tehnic, și au o grosime de 21cm. Este bine să se lase acces către distribuitoare pentru o posibilă mentenanță ulterioară.
Tubulatura folosită este antistatică și antibacteriană de 7,5 respetiv 9cm diametru exterior. Spațiul din tavanul fals necesar pentru montarea tubulaturilor este de 12 și respectiv 15cm. Spațiul este necesar atât sub placă, cât și sub elementele de rezistență cu care se intersectează traseele de ventilație. Dacă pozarea tubulaturii se face prin șapă, trebuie verificată rezistența la compresiune declarată de către producătorul tubulaturii. Și aici trebuie luați în calcul 8 respectiv 10cm suplimentari, întrucât tubulatura se pozează sub izolația încălzirii în pardoseală (acolo unde este cazul).
Proiectarea sistemului
_________________________________________
Sistemul de ventilație rezidențial este unul dintre sistemele cele mai dependente de o bună dimensionare și proiectare. Recomandarea noastră ar fi să luați în calcul realizarea acestui sistem încă din faza de proiect de arhitectură, pentru a putea găsi soluțiile spațiale necesare.
Mai mult, dimensionarea și proiectarea sistemului ar trebui realizată de către ingineri specialiști.
Întrucât este un sistem calculat și gândit, aerisirea ajunge să fie făcută mai strategic și mai eficient decât în cazul unei aerisiri clasice.
Aerul proaspăt se va introduce acolo unde este nevoie cel mai mult de acesta, în zonele în care ne petrecem cel mai mult timp într-o casă: living, dormitoare, birou, bibliotecă.
Același aer, odată consumat, va fi evacuat prin zonele unde nevoia de aerisirea și eliminare a aerului este cea mai mare: băi, bucătărie, dressing.
În felul acesta aerul circulă prin toată casa și este “exploatat” cel mai bine cu putință.
Pentru circularea dintr-o cameră într-alta, este necesar un mic spațiu a-i face loc aerului (1,5- 2cm sub ușă sau o grilă de transfer montată în ușă).
Un factor important este cantitatea de aer calculată pentru a fi introdusă- extrasă și distribuirea acesteia pe tubulaturi. Prea mult aer va creea un jet deranjant pentru oamenii din încăpere și, mai mult, zgomot pe tubulatură. Odată ce aceste probleme apar, utilizatorul va avea tendința de a opri sistemul, nemaiutilizându-l. Prea puțin aer nu va aerisi suficient, creând în continuare senzația de aer închis.
Intrucât o bună parte din sistem se realizează înainte de finisaje, în tavanul fals sau în șapă, este ușor deductibil faptul că o greșeală de asemenea manieră este aproape imposibil de corectat.
_________________________________________
Pentru o casă cu suprafața de 200mp, costul echipamentului și a infrastructurii poate fi estimat la 7.500 - 8.000 euro TVA inclus.
Un aspect de menționat sunt cele 2 etape de realizare ale sistemului și o posibilă împărțire a investiției. Etapa 1 este etapa montării adaptoarelor, a tubulaturii și a distribuitoarelor. Este etapa care se face de regulă după tencuire, înaintea montării tavanului fals și reprezintă adesea 40% din suma totală. Etapa 2, de montare a echipamentului în sine, a coloanelor și a prizelor de aer proaspăt și aer viciat, se poate face ulterior, când se dorește, întrucât este o muncă în spațiul tehnic.
Astfel nu se blochează întreaga sumă de bani inițial și în același timp șantierul avansează.
Reglaj aeraulic
_________________________________________
Aerul, la fel ca și apa sau orice alt fluid, nu va parcurge traseul cel mai lung de bună voie și nesilit de nimeni. Astfel, dacă sistemul nu este reglat aeraulic, traseele cele mai apropiate centralei vor introduce sau extrage foarte mult aer, iar cele mai îndepărtate mai puțin sau chiar deloc.
Este nevoie de o echilibrare a instalației, la fel cum se echilibrează și instalația de încălzire în pardoseală. Echilibrarea se face la nivelul camerei centralei de către montator împreuna cu datele furnizate de către inginerul care a dimensionat sistemul.
